Restaurare în Angkor

După o perioadă tumultuoasă marcată de războaie, molime şi dezastre naturale ce au dus la căderea civilizaţiei kmere, marele complex intră în declin la sfârșitul secolului al XV-lea şi, pentru o perioadă de aproape 400 de ani, ajunge, treptat, acoperit de vegetaţie şi uitat de istorie. 

Redescoperit pentru cultura occidentală în 1860 de către echipa de arheologi francezi condusă de Henri Mahout, com-plexul intră într-un lung proces de restaurare şi conservare. Între 1907 şi 1970, sub conducerea École française d’Extrême-Orient, au loc operaţiuni de eliberare a vegetaţiei, refacere a fundaţiilor şi a sistemelor de drenaj. Aflat în prezent sub protecţia UNESCO, în complex îşi duc munca de restaurare numeroase echipe internaţionale: Authority for the Protec-tion and Management of Angkor and the Region of Siem Reap (APSARA), German Apsara Conservation Project (GACP), Japan-APSARA Safeguarding Angkor, World Monuments Fund, The Archaeological Survey of India, China, S.U.A.

În cadrul călătoriei mele în Angkor am petrecut trei zile cu echipa indiană (The Archeological Survey of India) şi am avut şansa să observ în detaliu câteva din etapele de res-taurare şi conservare ale unuia dintre principalele temple ale complexului – Ta Prohm. Deşi mai puţin cunoscut decât Angkor Wat sau Bayon, Ta Prohm este cunoscut pentru maniera în care natura a pus stăpânire peste creaţia umană, generând unele dintre cele mai surprinzătoare combinaţii între organic şi mineral. În aceste templu, natura a depăşit orice obstacol şi a creat o fuziune ce generează nişte imagini de neuitat.

Restauratorii sunt nevoiţi să dezasambleze templul bucată cu bucată pentru a putea reface fundaţiile. Fiecare parte a zidăriei este numerotată şi catalogată pentru a se realiza o anastiloză identică cu dispunerea originală. O dificultate specială întâlnită în procesul de restaurare al templelor din Angkor constă în rolul pe care vegetaţia îl ocupă în structura de rezistenţă a clădirilor. Dacă în majoritatea cazurilor vegetaţia a deteriorat major structura, în situaţii speciale ea a devenit un liant ce a permis conservarea formei origi-nale. Această situaţie a dus la elaborarea unor tehnici speciale de conservare care, simultan, trebuie să inhibe creşterea vegetaţiei, dar să și protejeze acele elemente vegetale benefice structurii.

În prezent, Angkor-ul atrage milioane de turişti anual şi, prin efortul echipelor de resturare, începe să-şi recapete gloria, devenind una dintre principalele surse de venit pentru o ţară în reconstrucţie care încearcă să se refacă după regimul atroce al lui Pol Pot.

Sursa