Enigmatica Atlantida, căutată neîncetat

Ruinele celebrei Atlantida sunt căutate pe tot globul, de ani de zile, din Groenlanda, până în Africa de Sud şi până în Caucaz. Cercetările au fost extinse şi în apele Mării Negre, legând dispariţia cetăţii de marele potop de la Pontul Euxin. Dar nici una din ipoteze nu poate fi confirmată deocamdată.

Leagănul unei civilizaţii avansate, admirate şi deplânse de greci, care doar auziseră despre existenţa ei, Atlantida pare să fie un vis imposibil de atins. Platon este cel care a descris măreaţa cetate în "Dialogurile" sale, aducând cuvinte de laudă locuitorilor ei. Din scrierile sale s-a născut legenda care a înfierbântat imaginaţia istoricilor şi arheologilor din întreaga lume şi pentru care s-au cheltuit sume fabuloase să fie descifrată. Misterul dăinuie încă, în pofida tehnologiilor tot mai avansate care scanează adâncurile oceanului şi pământului.

Cum era pe Atlantida?

Să fie doar o poveste, adusă bine din condei de talentatul Platon, pornind de la un mit străvechi? Să fie totuşi un sâmbure de adevăr? Cert este că marele gânditor grec a auzit vorbindu-se despre ea din moşi, strămoşi. A fost o insulă întinsă, care se afla "dincolo de coloanele lui Hercule" (strâmtoarea Gibraltar). Cu câteva mii de ani înainte de Platon, Atlantida era o cetate înfloritoare, un regat puternic, cu o structură politică avansată, apărată de o armată cu 10.000 de care de luptă şi 1.200 de corăbii de război. Capitala, Poseidonia, era înconjurată de mai multe şanţuri adânci, pline cu apă, legate între ele prin tuneluri şi poduri. În jurul palatului regal, se aflau temple masive, teatre şi săli de sport, cazărmi şi un hipodrom. În apropierea cetăţii, se ridica un munte nu foarte înalt din care izvorau două râuri, unul cu apă rece, altul cu apă fierbinte. Grecii spuneau despre atlanţi că erau bogaţi şi trufaşi, războinici neîndurători, asupra cărora s-a abătut pedeapsa zeilor. Într-o singură zi, insula lor s-a scufundat în adâncuri, distrusă pentru totdeauna de un cutremur devastator.

Insula Şerpilor, rămăşiţă a Atlantidei?

Cel puţin 30 de locaţii, răspândite pe tot globul, din ţările nordice, până în Sahara, i-au fost atribuite Atlantidei. Există şi teoria conform căreia insula căutată s-ar fi scufundat în Marea Neagră, rămânând în urma ei Insula Şerpilor. Cercetătorii ruşi susţin că au descoperit ruinele unor construcţii antice pe fundul mării, nu departe de această insulă. Anumite izvoare istorice îi numesc pe locuitorii insulei "preafericiţi", iar "atlantis" este tradus de mulţi istorici cu termenul de "fericit". Cert este că pe stâncile golaşe ale Insulei Şerpilor s-a ridicat în vremuri de demult un templu păgân, închinat probabil lui Apollo, zeul Soarelui, iar descrierile lui Platon sugerează că locuitorii Atlantidei ar fi venerat soarele ca pe o zeitate atotputernică.

DE CE S-A SCUFUNDAT?

Teoriile cele mai răspândite legate de dispariţia Atlantidei susţin fie că a fost distrusă de un cutremur puternic, fie de un vulcan. În ultimii ani, au apărut teorii noi care vorbesc despre cataclismele uriaşe declanşate de prăbuşirea unui meteorit de peste 10 kilometri în diametru, în apropierea insulei. Nu este exclus ca Atlantida să fi fost distrusă de acest meteorit cu 10.000 de ani înainte de Hristos.

DESCOPERIRI RECENTE

Un program performant, care permite vizualizarea straturilor situate imediat sub fundul mării, Google Ocean, renaşte speranţa că Atlantida ar putea fi găsită. Deja, un inginer britanic a descoperit cu acest program o reţea de străzi perfect trasate, care nu puteau fi făcute decât de mâna omului. Ruinele se află pe fundul apei, în apropiere de Maroc, dar imaginea subacvatică nu este suficientă pentru a localiza aici celebra cetate. Cercetătorii greci susţin însă că Atlantida ar fi putut exista pe insula Santorini, din marea Egee. Arheologii au găsit aici, îngropate într-un strat gros de cenuşă vulcanică, clădirile unui mare oraş, obiecte de mobilier şi vase intacte. Se pare că vulcanul din centrul insulei a erupt cu mii de ani în urmă şi a acoperit în întregime aşezările omeneşti.