Noi pepiniere de stele descoperite in Calea Lactee

Calea Lactee genereaza aproximativ sapte noi stele pe an, in medie. Stelele mai masive se formeaza in ceea ce numim regiuni H II – numite astfel deoarece gazul prezent in aceste pepiniere de stele este ionizat de radiatia stelelor masive tinere care se formeaza in acestea. 

Regiunile recent descoperite din Calea Lactee, care sunt pepiniere pentru stelele masive, pot detine indicii importante cu privire la compozitia chimica si constitutia structurala a galaxiei noastre. Locatiile acestor zone de formare a stelelor pot fi relationate in mod clar cu structura generala a galaxiei noastre. Studiile suplimentare le vor permite oamenilor de stiinta sa inteleaga mai bine procesul de formare a stelelor si sa compare compozitia chimica a acestor locatii la distante foarte diferite de centrul Caii Lactee.

Regiunile H II cu care este posibil sa fiti familiarizati deja includ nebuloasa Orion (Messier 42), vizibila la sud de Centura lui Orion (poate fi vazuta cu ochiul liber), si nebuloasa Cap de Cal. Prin studierea unor astfel de regiuni atat in galaxia noastra, cat si in alte galaxii, oamenii de stiinta pot determina compozitia chimica si distributia unei galaxii. Regiunile H II se formeaza din nori uriasi de hidrogen molecular, si raman stabili pana cand are loc o coliziune intre doi asemenea nori (coliziunea creeaza o unda de soc), sau pana cand unda de soc a unei supernove din apropiere prabuseste o parte din gaz pentru a forma stele. Pe masura ce aceste stele se formeaza si incep sa straluceasca, radiatia lor despoaie hidrogenul molecular de electronii sai.

Astronomii au folosit atat telescoape radio, cat si telescoape cu infrarosu, pentru a putea vedea dincolo de praful si gazul care strabat Calea Lactee. Prin combinarea studiilor facute de camera cu infrarosu a Telescopului Spatial Spitzer cu cele facute de telescopul radio VLA (Very Large Array), astronomii au identificat “puncte fierbinti” care ar putea fi candidate bune pentru regiuni H II. Pentru a-si verifica descoperirile si mai mult, acestia au folosit Telescopul Green Bank (GBT), un telescop radio sensibil care le-a permis acestora sa detecteze frecvente radio emise de electronii care se alaturau protonilor pentru a forma hidrogen. Acest proces de recombinare pentru a forma hidrogen este un indicator al regiunilor care contin hidrogen ionizat, adica regiuni H II.

Locatia regiunilor H II este concentrata in apropiere de capetele barei centrale a Caii Lactee si in bratele sale spirale. Peste 25 de regiuni descoperite se aflau mai departe de centrul galaxiei decat soarele nostru – un studiu mai detaliat al acestor regiuni periferice le-ar putea oferi astronomilor o mai buna intelegere a evolutiei si compozitiei Caii Lactee. Exista dovezi care sustin faptul ca abundenta elementelor grele se schimba odata cu marirea distantei de la centrul galactic. Acum, oamenii de stiinta au mai multe obiecte pe care le pot studia pentru a-si imbunatati intelegerea acestui efect.