Un om, un nume: Academicianul Constantin Daicoviciu

A venit pe această lume la 1 martie 1898, la Căvăran, comună care azi poartă numele Constantin Daicoviciu. A crescut în sat, alături de ceilalţi copii de ţărani români şi sârbi, cunoscând din fragedă pruncie frumoasele tradiţii specifice traiului patriarhial din mediul rural bănăţean şi cărăşean din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. 

Şcoala primară a făcut-o în localitatea natală, tatăl său, Damaschin Daicoviciu, fiindu-i dascăl. A urmat studiile secundare la Lugoj şi Caransebeş. În perioada 1918-1922, a studiat Filologia clasică la Universitatea „Ferdinand I”, din Cluj. Pentru pregătirea superioară, a solicitat o bursă de studii din partea Fundaţiei culturale româneşti din Austro-Ungaria, „Emanoil Gojdu”. La Universitatea „Ferdinand I”, i-a avut ca profesori pe arheologul Vasile Pârvan, Membru titular al Academiei Române din anul 1913, care a predat Istoria antică, pe Dimitrie Teodorescu, care a susţinut prelegeri de Arhelogie şi Numismatică, şi pe Emil Panaitescu la Epigrafie şi Istorie antică universală.

Rit şi ritual funerar la geto-daci

Conţinutul specific şi caracterul predominant al religiei geto-dacilor constitue vreme îndelungată, şi continuă să rămână încă, unul dintre cele mai pasionante subiecte de discuţii şi prilej de aprige controverse ştiinţifice, în cadrul mai larg al preocupărilor îndreptate spre o cât mai bună cunoaştere a istoriei şi civilizaţiei dacice.

Obiceiurile şi practicile funerare reprezintă, în general, o proiecţie a credinţelor şi mentalităţilor oamenilor despre “lume de dincolo”. În funcţie de aceste “scenarii” ale comunităţilor umane vechi privind postexistenţa pământeană se stabilesc ritul funerar (incinerarea, înhumarea, expunerea sau aruncarea cadavrului), cât şi ritualurile (locul depunerii, forma gropii, inventarul, ofrandela, ceremoniile etc.). Uneori riturile şi ritualurile funerare pot depinde şi de vârsta, poziţia socială, sexul, împrejurările în care a decedat defunctul sau de afecţiunea cu totul deosebită faţă de acesta[1].