Care este secretul pentru sunetul incomparabil al celui mai vestit instrument cu coarde din istorie, vioara Stradivarius? Iată întrebarea cu care pleacă la drum articolul de faţă, pentru a analiza în final dacă sunetul unui Stradivarius chiar este pe măsura reputaţiei sale.
Ea mi-a pus vioara în braţe, chiar dacă eu încercam să-mi ţin mâinile sus ca să mă feresc de ea. „Nu” am spus, ”Nu ţine chestia aia aproape de mine. O să o sparg.” Dar violonista era insistentă şi nu îmi rămânea decât să o prind sau să o las să cadă. Am ţinut-o şi a fost prima vioară pe care am atins-o, fiind uimit de greutatea mică şi de rigiditatea încordată. Acele straturi subţiri de lemn, atât de inteligent curbate, împreunate şi lipite împreună, formau o cutie care părea incredibil de fragilă, de parcă aş fi putut-o strivi cu cu cea mai mică strângere a mâinii. Dar nu aş fi putut; instrumentul era o dovadă vie a mecanicii tensiometrice, marea ei putere provenind din curbele-i puternic tensionate contra forţei de compresiune exercitată de coardele puternic întinse. O bătălie perpetuă în fizică, cu ambele tabere încleştate în relaxare.
Ea mi-a pus vioara în braţe, chiar dacă eu încercam să-mi ţin mâinile sus ca să mă feresc de ea. „Nu” am spus, ”Nu ţine chestia aia aproape de mine. O să o sparg.” Dar violonista era insistentă şi nu îmi rămânea decât să o prind sau să o las să cadă. Am ţinut-o şi a fost prima vioară pe care am atins-o, fiind uimit de greutatea mică şi de rigiditatea încordată. Acele straturi subţiri de lemn, atât de inteligent curbate, împreunate şi lipite împreună, formau o cutie care părea incredibil de fragilă, de parcă aş fi putut-o strivi cu cu cea mai mică strângere a mâinii. Dar nu aş fi putut; instrumentul era o dovadă vie a mecanicii tensiometrice, marea ei putere provenind din curbele-i puternic tensionate contra forţei de compresiune exercitată de coardele puternic întinse. O bătălie perpetuă în fizică, cu ambele tabere încleştate în relaxare.