Imaginea emblematică a Romei, Lupa Capitolina, statuia de bronz care o reprezintă pe lupoaica ce îi hrănește pe Romulus și Remus, este cu 1700 de ani mai tânără decât orașul.
Vestea a fost adusă pe 23 iunie de către oficiali ai Romei și de către experții care au analizat statuia. Lucio Calcagnile, specialist care a condus testele cu carbon realizate la Centrul pentru Datare și Diagnostic din cadrul Universității Salerito, a declarat că ”noua datare încadrează statuia ca fiind turnată în bronz undeva între 1021 și 1153”.
Vestea a fost adusă pe 23 iunie de către oficiali ai Romei și de către experții care au analizat statuia. Lucio Calcagnile, specialist care a condus testele cu carbon realizate la Centrul pentru Datare și Diagnostic din cadrul Universității Salerito, a declarat că ”noua datare încadrează statuia ca fiind turnată în bronz undeva între 1021 și 1153”.
Datarea cu carbon a început în februarie 2007. Deși în iulie 2008 a fost anunțat faptul că rezultatul testelor apropie foarte precis statuia de secolul al XIII-lea, rezultatele oficiale nu au fost anunțate decât la finalul lunii iunie 2012.
Vestea transformă în mit ipoteza potrivit căreia statuia a fost adoptată de cei mai timpurii locuitori ai Romei ca simbol al orașului lor. Despre Lupa Capitolina se presupunea că ar fi fost realizată într-un atelier etrusc, undeva în secolul V î.Hr, sau că ar fi fost capodopera sculptorului Etrusc Vulca din Veii, care a trăit în secolul VI î.Hr.
Cercetătorii stabiliseră cu mai mult timp în urmă faptul că statuile de bronz care îi reprezintă pe Romulus și pe Remus au fost adăugate în timpul Renașterii, în conformitate cu legenda fondării Romei. Cu toate acestea, chestiunea originii antice a respectivei sculpturi nu a fost pusă până în timpul procesului de restaurare din 1997.
Descoperirea confirmă parțial teza istoricului de artă Italian Anna Maria Carruba și a etruscologului Adriano La Regina care, în anul 2006, contestând datarea tradițională pe baza analizei tehnicii turnării, susțineau că statuia a fost turnată, de fapt, în Evul Mediu târziu. Potrivit archaeologynews.multiply.com, teza avansată de Adriano La Regina se baza pe constatarea faptului că în reprezentările antice lupoaica este înfățișată cu botul întors către cei doi copii. De asemenea, o dovadă în plus a fost adusă de lucrările de restaurare din 1997. În cadrul acestora a fost constatat faptul că pentru realizarea statuii a fost folosit procedeul în ceară pierdută. Acesta era folosit în Evul Mediu pentru turnarea dintr-o singură bucată, în timp ce în antichitate era folosită metoda turnării pe bucăți.
În plus, Adriano La Regina este de părere că stilul în care este realizată sculptura amintește, mai degrabă, de perioada Carolingiană și de arta romanică, și nu de cea antică.
Potrivit news.descovery.com, statuia a fost folosită în cadrul posterului oficial al Olimpiadei de la Roma, din 1960, fiind una dintre cele mai populare suveniruri ale orașului. Lupa Capitolina a fost, de asemenea, una dintre imaginile preferate ale lui Benito Mussolini, dictatorul fascist care se considera fondatorul Noii Rome.
Lupa capitolina este păstrată în „Museo Nuovo” din Palazzo dei Conservatori din Roma. O copie este expusă în aer liber în Piazza Del Campidoglio.
În perioada 1906-1926, Italia a dăruit României 4 copii ale statui. Gestul avea ca scop celebrarea originii latine a poporului român. Cele 4 replici se află în București, Cluj, Timișoara și în Târgu Mureș. O alta copie a fost cea de la Chișinău, topită de sovietici în 1940.
medievalia.ro
mersi
ReplyDelete