Ads 468x60px

sâmbătă, 25 august 2012

Leaellynasaura, dinozaurul erbivor din Australia

In perioada Cretacicului inferior a erei mezozoice dinozaurii erau raspanditi pe tot Globul, existau sute de specii unele adaptate perfect la mediul inconjurator, altele incercand pe cat posibil sa supravietuiasca in acele vremuri. Un loc plin de pericole pentru multe specii de animale preistorice era reprezentat de padurile salbatice si regiunile polare. In acest peisaj ce reprezenta o adevarata provocare pentru orice vietuitoare traiau dinozaurii Leaellynasaura – mici erbivore zvelte care nu depaseau lungimea de 2 m si greutatea de 70 kg.

In aceasta perioada cretacica Antarctica, Australia si America de Sud alcatuiau un singur continent care se bucura de o clima calda si nu glaciara cum era de asteptat, datorita curentilor oceanici ecuatoriali care il inconjurau si il incalzeau. In aceste zone existau patru anotimpuri, veri toride si ierni geroase cu nopti lungi, iar zona de uscat era acoperita de paduri dese cu vegetatie luxurianta, ce ascundeau tot felul de vietati preistorice.

Dinozaurii Leaellynasaura reprezentau o specie perfect adaptata la acest mediu de viata. Erau animale sociabile, traiau in grupuri de cateva exemplare, conduse de o pereche dominatoare. Interesant era modul de supravietuire cat si organizarea lor in cadrul grupului, astfel intotdeauna un membru bine ales dintre ei supraveghea cu atentie zona, in timp ce restul animalelor se hraneau cu plantele de pe sol. Acesta obisnuia sa scoata sunete in mod constant spre a linisti animalele ca nu exista nici un pericol.

Ochii mari arata ca aveau o acuitate vizuala foarte buna, care ii avantaja in lunile de iarna intunecate sa supravietuiasca in adancul padurii, sa gaseasca hrana atat de necesara. Cu ciocul tare obinuiau sa sape in straturile inghetate si sa gaseasca minimul de hrana pentru a putea trai. Pentru a se proteja de frig se miscau in continuu pentru a se incalzi, sau uneori se strangeau unul in altul si isi incetineau metabolismul pentru o scurta perioada de timp.

Primavara, cand vegetatia era bogata incepea si perioada de imperechere a dinozaurilor Leaellynasaura. Acum era momentul cand femelele impreuna cu masculii obisnuiau sa-si construiasca cuiburi dar nu oricum ci intr-un anumit mod. Primul cuib era construit de perechea care conducea grupul iar apoi celelalte exemplare isi faceau propiul cuib alcatuind un cerc in jurul acestuia. Cuiburile erau construite din frunzele si plantele de pe sol, iar in tot acest timp un Leaellynasaura supraveghea imprejurimile, era atent la orice posibil pericol.

In cazul in care se apropia un pradator era imediat vazut de micutul observator care incepea sa scoata sunete stridente ce atentionau si puneau pe fuga toate animalele grupului. Aceasta era singura metoda de a scapa de atacul pradatorului si de cele mai multe ori avea succes datorita talentului lor de a alerga cu viteza foarte mare. Membrele posterioare erau foarte bine adaptate pentru a fugi si a sari foarte rapid, aveau oasele lungi, muschii foarte bine dezvoltati, labele terminate cu degete solide si gheare ascutite. Membrele anterioare erau mai mici, nu erau suficient de bine dezvoltate pentru a permite mersul patruped, insa labele cu degete lungi si gheare mici si ascutite indeplineau perfect rolul de apucare. Coada lunga si subtire ajuta in mentinerea echilibrului si schimbarea rapida a directiei cand animalul sarea sau alerga.

Dupa ce isi construiau cuiburile, dinozaurii Leaellynasaura depuneau ouale si apoi intervenea o alta problema – aceea de a le pazi de animalele de prada de talie mica, de mamiferele ce aveau corpul acoperit cu blana, care obisnuiau sa caute si sa fure ouale – hrana lor preferata. Pentru a-si proteja cuibul de un astfel de animal un Leaellynasaura se folosea de membrele din fata, sapa rapid cu putere cu labele si ghearele in sol, aruncand resturi vegetale si pamant in spate, in capul pradatorului. In fata acestui atac inamicul renunta insa doar pe moment, probabil dupa un timp revenea.

Dupa eclozarea oualor apareau puii care la inceput erau aparati si hraniti cu mare atentie de parinti. Cojile de oua erau mancate de adulti, la fel si ouale neclocite, astfel era indepartat mirosul acestora care ar fi putut atrage animalele de prada. Cand puii aveau cateva saptamani si incepeau sa iasa din cuib erau supravegheati atat de parinti cat si de restul adultilor din cadrul grupului. Cu cat cresteau mai mari invatau sa isi caute hrana singuri, sa faca salturi si sa alerge astfel incat sa poata supravietui in fata pericolelor ce pandeau la tot pasul.

Dinozaurii Leaellynasaura erau animale teritoriale, isi delimitau o zona si nu permiteau membrilor din alt grup sa se apropie, in dorinta de a nu concura cu acestia pentru hrana. Deseori trebuiau sa fie agresivi pentru a indeparta intrusii din zona lor.

Specia Leaellynasaura amicagraphica a fost descrisa pentru prima data in anul 1989 pe baza ramasitelor fosile descoperite in Australia, de catre paleontologii Thomas Rich si Patricia V. Rich. Aceasta specie face parte din ordinul Ornithischia, familia Hypsilophodontidae.

dli

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu