Monştrii spaţiului: gaura neagră NGC 1277

O gaură neagră cu masa de miliarde de ori mai mare decât cea a Soarelui este obiect de studiu şi de discuţii între cercetători. Monstrul cu pricina pare a-şi fi părăsit galaxia mamă şi a se fi instalat într-o altă galaxie, după o călătorie cu o viteză vertiginoasă.

Mai mult, gaura neagră a luat cu ea şi „prizonieri”, stele capturate din galaxia iniţială.

Abhas Mitra,singurul savant care a indraznit sa-i demonstreze lui Hawking ca teoria lui este gresita, marginalizat de lumea ştiinţifică

Abhas Mitra este seful sectiei de Astroficiza Teoretica de la Insitutul de cercetare Atomica Bhabha(BARC) din Mumbai, India. Dincolo de propriile sale cercetari, savantul a atras atentia lumii stiintei dupa ce a contrazis o teorie a lui Stephen Hawking.

In urma cu peste 30 de ani, celebrul fizician Stephen Hawking a publicat teoria sa despre Gaurile Negre din spatiu. Potrivit acesteia, ciudatele "gauri" distrugeau absolut tot ce intra in raza lor gravitationala, inclusiv lumina si informatia, adica baza materiei.

Spectacol galactic în centrul Căii Lactee

Pregătiţi-vă de o experienţă "gastronomică" fascinantă în centrul galaxiei noastre. Evenimentul are în prim-plan o gaură neagră care ar putea devora cea mai mare parte a unui nor de praf şi gaz cunoscut drept G2, ce se apropie de aceasta.

O simulare pe un supercomputer pregătită de doi fizicieni de la Lawrence Livermore National Laboratory şi un fost coleg sugerează că o parte din G2 va supravieţui, deşi masa care va scăpa gravitaţiei găurii negre va fi de-a dreptul sfâşiată, lăsând norul de praf şi gaz sub o formă diferită şi cu o soartă pusă sub semnul întrebării.

O novă scoate la iveală o gaură neagră

Satelitul NASA Swift a detectat recent un val crescut de raze X de înaltă energie provenind de la o sursă apropiată de centrul Căii Lactee. Explozia, un fenomen rar - o novă de raze X, a anunţat prezenţa unei găuri negre de masă stelară, anterior necunoscută.

"Novele de raze X strălucitoare sunt foarte rare, evenimente a căror observare poate fi un eveniment unic în viaţa unei misiuni NASA; acesta este primul astfel de eveniment astronomic detectat de Swift", a afirmat Neil Gehrels, principalul investigator al misiunii în cadrul Goddard Space Flight Center din Greenbelt, aparţinând NASA. "Acest fenomen este într-adevăr ceva ce aşteptăm de mult."

Radiaţia Hawking, aproape de a fi testată?

Într-un laborator din Scoţia un tip de laser revoluţionar începe să devină realitate, primul de acest gen făcut dintr-o gaură neagră artificială. Odată finalizat, dispozitivul ar putea a ajuta la confirmarea indiciilor că găurile negre adevărate, în ciuda numelui lor, emit lumină.

Un laser gaură neagră poate avea şi utilizări practice în cadrul dispozitivelor care sondează proprietăţile unui material fără a-l distruge.

În inima unui asemenea laser se petrece un fenomen pe care Stephen Hawking l-a prezis în anii 1970 şi pe care fizicienii l-au vânat încă de atunci. Deşi nici chiar lumina nu poate scăpa de gravitaţia lor, Hawking a calculat că găurile negre ar trebui chiar şi aşa să emită o lumină slabă, numită acum radiaţia Hawking.

Punctul dincolo de care nu mai există întoarcere: astronomii au reuşit să măsoare raza unei găuri negre

În astronomie, „graniţa de la care nu mai există întoarcere” marchează distanţa - faţă de gaura neagră - dincolo de care forţa gravitaţională este atât de puternică, încât nimic nu mai scăpa, nici măcar lumina. Totul este atras - fără posibilitate de întoarcere - către gaura neagră.

Este o premieră în lumea ştiinţifică: o echipă de astronomi de la Haystack Observatory, aparţinând de Massachusetts Institute of Technology (MIT), a măsurat raza unei găuri negre din centrul unei galaxii îndepărtate - distanţa până la care materia se poate apropia de gaura neagră fără a fi "înghiţită" de aceasta.

Moartea și moștenirea stelelor

Ultima fază a ciclului de viaţă al unei stele poate fi tumultuos.

Stelele cu mase mari se dilată sau chiar explodează. De obicei, tot ce rămâne în urma unei stele disipate sunt corpuri ceresti bizare.

Atunci când rezerva de hidrogen din centrul unei stele se epuizează, minimul de energie rezultată duce la scăderea presiunii interne. Miezul stelei se contractă sub propria forţă gravitaţională şi devine mai cald. Dacă nucleul este suficient de fierbinte, heliul se transformă în carbon şi oxigen şi, pentru o vreme, continuă să producă energie.