Ads 468x60px

luni, 13 august 2012

Populatii de stele in Calea Lactee

In prezent, se crede ca exista doua sau trei populatii de stele in Calea Lactee. Discul subtire si nimbul stelar corespund populatiilor I si II ale lui Baade. Existenta unei populatii de disc gros se afla inca in dezbatere (care ar putea corespunde cu discurile groase observate in unele galaxii de disc). Discul subtire al Caii Lactee a sustinut formarea continua de stele noi. In consecinta, discul subtire contine stele cu o gama larga de varste, iar acesta ar putea fi impartit intr-o serie de subpopulatii de varste diferite. Populatia din bratele spirale este cea mai tanara din disc – aceasta pare sa urmareasca modelul spirala al Caii Lactee. Aceasta populatie este concentrata foarte aproape de planul de disc. Obiectele reprezentative includ nori HI si moleculari, regiuni HII, protostele, stele de tipurile O si B, supergigante si clasicele Cefeide. Metalicitatea acestei populatii este ceva mai ridicata decat cea a soarelui nostru.

S-au facut diverse incercari pentru a reconstrui distributia pe scara larga a norilor HI din observatiile de 21 de centimetri. Distributia radiala este mai putin concentrata la nivel central decat stelele de disc, prin urmare, Calea Lactee este una din acele galaxii care au o gaura centrala in HI. Populatia de disc este distribuita mai omogen si nu pare sa urmareasca structura spirala. Aceasta populatie ar putea fi impartita apoi in trei categorii: tinere, intermediare si batrane. Obiectele reprezentative includ stelele de tip A si mai tarzii, nebuloasele planetare si piticele albe.

Nimbul stelar – populatia II


Nimbul stelar al galaxiei noastre include sistemul de clustere globulare, stelele sarace in metal si cu viteze mari din vecinatatea solara si stelele pitice bogate in metal care se afla mai aproape de centrul galactic. Desi formarea stelelor in nimbul exterior a incetat in cea mai mare parte, situatia din nimbul interior nu este la fel de clara. Clusterele globulare sunt marcatorii clasici ai nimbului galactic – distributia lor spatiala a furnizat primele indicii reale ale marimii si formei galaxiei noastre. Clusterele sarace in metal au o distributie aproape sferica, care se extinde pana la de multe ori distanta soarelui fata de centrul galactic, in timp ce clusterele bogate in metal sunt concentrate spre centrul galaxiei si pot avea o distributie mai aplatizata.

Subpiticele sarace in metal din vecinatatea solara au viteze mari in raport cu soarele nostru si cu alte stele de disc. Aceste stele se afla pe orbite foarte excentrice in jurul centrului galactic – rotatia neta a acestei populatii se ridica la 40 km/s, in timp ce miscarile lor aleatoare sunt destul de mari. Variabilele RR Lyrae sunt utile in urmarirea distributiei pe scara larga a acestei populatii, deoarece ele pot fi identificate prin intermediul variatiei caracteristice de lumina in intregul nimb stelar. Forma populatiei sarace in metal reprezinta un fel de puzzle. Numarul de stele indica faptul ca nimbul este doar usor aplatizat – gradul de aplatizare pare sa scada odata cu distanta de la centrul galaxiei.

Discul gros – populatia intermediara II

Existenta unei populatii intermediare a fost recunoscuta in mod explicit la Simpozionul Vaticanului. Obiectele reprezentative ale acestei populatii includ variabilele Mira cu perioade de la 150 pana la 200 de zile si variabilele RR Lyrae. Aceasta populatie reprezinta doar 1% din stelele aflate in vecinatatea soarelui, insa domina coada de mare altitudine a populatiei din discul subtire. Adevarata natura a acestei populatii stelare nu este pe deplin clara – desi initial a fost clasificata ca o populatie II, aceasta este mult mai plata decat orice populatie de nimb observata la raza solara. Studiile cinematice implica faptul ca discul gros se roteste cu o viteza de 180 km/s, in comparatie cu viteza de rotatie de 40 km/s a subpiticelor sarace in metal. Acest lucru ar indica faptul ca discul gros este mai strans asociat cu populatia din discul subtire, care se roteste cu viteza de 220 km/s.

Masuratorile asupra metalicitatii deasemenea sustin ideea ca discul gros este diferit de nimbul stelar. Este mai putin evident daca discul gros este diferit de discul subtire – in multe privinte, acesta pare sa reprezinte o continuare a tendintelor de metalicitate, viteza si dispersie pe care le vedem in discul subtire. Pe de alta parte, exista cateva detalii care sugereaza ca ar putea exista o anumita discontinuitate intre aceste grupuri.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu