Specialiștii diferitelor ramuri ale Științei au discutat recent, sub umbrela unei conferințe susținute de National Geographic, posibilitatea, premisele, mijloacele și implicațiile etice ale „resurecției” unor specii de animale dispărute, în cadrul unui proces denumit de ei, în traducere aproximativă, „dezextincție”.
Potrivit cercetătorilor, aceasta ar fi posibilă prin metode destul de accesibile: implică folosirea unor mostre ADN vechi, reasamblarea lor în genoame complete și injectarea acestora în celule embrionare al căror ADN a fost extras în prealabil, care să fie apoi introduse în mame-surogat compatibile și capabile să dea naștere puilor purtători de bagaj genetic „dispărut”.
Geneticienii au decis să selecteze animelele care ar putea fi readuse la viață după următoarele criterii: este specia dezirabilă – prezintă o funcție ecologică importată sau este îndrăgită de om? Reprezintă specia o alegere practică – avem acces la țesut care să ne poată furniza mostre ADN de calitate sau celule germinale pentru a o reproduce? Poate fi specia reintrodusă în natură – mai sunt disponibile habitatele în care trăia și știm de ce a dispărut de fapt?
Chiar și cu această selecție riguroasă, lista speciilor candidate rămâne totuși destul de stufoasă. Costurile „dezextincției” variază în funcție de specie, ridicându-se cel puțin la sute de mii de dolari pentru fiecare, deoarece în afară de procesul genetic al „revitalizării” mai există problema găzduirii animalelor după naștere, reintroducerea lor în natură și protejarea lor în calea braconierilor odată ce sunt eliberate.
Așa cum am mai prezentat și într-un material anterior, nu este cazul să ne gândim vreo clipă la posibilitatea readucerii la viață a unor specii foarte vechi, așa cum ar fi dinozaurii, în cadrul unui astfel de proiect îndrăzneț, deoarece AND-urile lor s-au degradat de mult și, susțin specialiștii, este imposibilă obținerea unor mostre viabile. Mai mult, nici „reabilitarea” speciilor vizate nu vine cu garanția succesului, întrucât au mai existat încercări care s-au soldat în general cu eșecuri. Puteți viziona lista speciilor candidate accesând, mai jos, sursa știrii.
Potrivit cercetătorilor, aceasta ar fi posibilă prin metode destul de accesibile: implică folosirea unor mostre ADN vechi, reasamblarea lor în genoame complete și injectarea acestora în celule embrionare al căror ADN a fost extras în prealabil, care să fie apoi introduse în mame-surogat compatibile și capabile să dea naștere puilor purtători de bagaj genetic „dispărut”.
Geneticienii au decis să selecteze animelele care ar putea fi readuse la viață după următoarele criterii: este specia dezirabilă – prezintă o funcție ecologică importată sau este îndrăgită de om? Reprezintă specia o alegere practică – avem acces la țesut care să ne poată furniza mostre ADN de calitate sau celule germinale pentru a o reproduce? Poate fi specia reintrodusă în natură – mai sunt disponibile habitatele în care trăia și știm de ce a dispărut de fapt?
Chiar și cu această selecție riguroasă, lista speciilor candidate rămâne totuși destul de stufoasă. Costurile „dezextincției” variază în funcție de specie, ridicându-se cel puțin la sute de mii de dolari pentru fiecare, deoarece în afară de procesul genetic al „revitalizării” mai există problema găzduirii animalelor după naștere, reintroducerea lor în natură și protejarea lor în calea braconierilor odată ce sunt eliberate.
Așa cum am mai prezentat și într-un material anterior, nu este cazul să ne gândim vreo clipă la posibilitatea readucerii la viață a unor specii foarte vechi, așa cum ar fi dinozaurii, în cadrul unui astfel de proiect îndrăzneț, deoarece AND-urile lor s-au degradat de mult și, susțin specialiștii, este imposibilă obținerea unor mostre viabile. Mai mult, nici „reabilitarea” speciilor vizate nu vine cu garanția succesului, întrucât au mai existat încercări care s-au soldat în general cu eșecuri. Puteți viziona lista speciilor candidate accesând, mai jos, sursa știrii.
No comments:
Post a Comment