Piramida lui Keops – numită și Marea Piramida din Giza (Gizeh), este una din cele 7 minuni ale Lumii Antice. Deși este cea mai veche minune, aceasta piramidă egipteană este singura minune care s-a păstrat până în prezent. Construită în jurul anului 2.560 î.Hr., Piramida lui Keops a fost timp de mai mult de 4.000 de ani cea mai înaltă construcție din lume (până la ridicarea Turnului Eiffel, în anul 1889).
Această piramidă a fost construită de faraonul Keops (Keops sau Cheops, așa cum era numit de istoricul grec Herodot) sau Khufu (cum îl numeau vechii egipteni), pentru a-i servi drept mormânt, afirmă egiptologii. Piramida lui Keops face parte din ansamblul celor 3 mari piramide de la Giza (Gizeh), alături de Piramida lui Kefren și de cea lui Mikerinos. Platoul de la Gizeh (care găzduiește aceste 3 piramide celebre) se află lângă capitala Egiptului, Cairo.
Herodot spune că a primit de la preoții egipteni detalii despre modul de construire a Piramidei lui Keops. Istoricul grec precizează că la construirea Marii Piramide au lucrat echipe de câte 100.000 de oameni, timp de 20 de ani. Pentru menținerea unui ritm de muncă satisfăcător, echipele erau schimbate odată la 3 luni. Obținem astfel un număr fantastic: 8 milioane de lucrători! A fost posibil așa ceva la vremea respectivă? Herodot precizează și faptul că mai întâi s-a făcut un drum pentru transportul materialelor și numai construcția lui ar fi durat 10 ani!
Când a fost construită, Marea Piramidă a lui Keops avea o înălțime de 145,75 metri, dar a pierdut 10 metri din vârf de-a lungul timpului. Experții afirmă că după terminarea construcției, Marea Piramidă din Giza ar fi fost acoperită cu blocuri de calcar enorme, pe care arhitecții au înscris metodele lor de lucru, dar aceste inscripții s-au șters de-a lungul timpului. E interesant de știut de unde au luat ei această informație.
Piramida lui Keops a fost construită din peste 2 milioane de blocuri de piatră, fiecare cântărind peste 2 tone. În ciuda masei lor enorme, blocurile au fost așezate cu o precizie uimitoare, iar rosturile se distingeau cu multă greutate cu ochiul liber. Blocurile șlefuite de la baza piramidei, fiecare cântărind 15 tone, sunt potrivite cu o precizie milimetrică: între ele, nu poate fi strecurată nici o foaie de hârtie. Cum a fost posibil? Există mai mult teorii: una din ele se referă la construirea unei rampe drepte sau în spirală, ce era înălțată pe măsură ce se ridica piramida. Această rampă, îmbrăcată cu noroi și apă, ușura transportarea blocurilor împinse (sau trase) la locul lor. O altă teorie sugerează că blocurile de piatră erau puse la locul lor folosind pârghii lungi. Când au cucerit Egiptul, în anul 641 e.n., arabii au găsit piramida intactă și, după ce au deschis-o, căutând comoara lui Keops, au descoperit că sarcofagul era gol. Așadar, a fost ea un mormânt faraonic?
Matematicienii care au studiat Marea Piramidă a lui Keops au ajuns la concluzia că aceasta a fost construită de o civilizație foarte avansată (chiar superioara nouă), care deținea cunoștințe deosebite de matematică, astronomie, geofizică, pe care le-a aplicat în proporțiile acestei piramide. Unii cercetători crede că egiptenii au moștenit aceste cunoștințe de la atlanți (locuitorii misterioasei Atlantida). Iată câteva dintre amănuntele care i-au făcut pe piramidologi să ajungă la concluzia că Marea Piramidă de la Giza (Gizeh) este o adevărată bancă de date complexă din domeniul matematicii și astronomiei:
- Piramida lui Keops este situată exact pe paralela de 30° – paralelă care desparte uscatul de ape în proporții egale.
- Distanța de la Pământ la Soare este de 90 de milioane de mile engleze, adică de 1 miliard de ori cât este înălțimea Marii Piramide de la Giza (145,75 metri = 0,09 mile). Astfel, între planeta noastră și astrul zilei încap 1 miliard de piramide ale lui Keops, socotind depărtarea la data de 17 februarie (aceasta variază între anotimpuri).
- Fiecare față a Piramidei lui Keops este atent orientată spre câte un punct cardinal (N, E, S și V).
- Cele două diagonale ale pătratului care formează baza Piramidei lui Keops, prelungindu-se spre NE și NV, coincid cu limita răsăriteană și cea apuseană a Deltei Nilului.
- Diagonalele prelungite ale Marii Piramide trec prin inimile tuturor continentelor, ca niște solii ale centrului bazei.
- Inginerii lui Napoleon au observat că meridianul care trece prin vârful Piramidei lui Keops împarte Delta Nilului în două sectoare cu arii egale, fiecare sector având un unghi la centru de 45°. Mai mult, acesta este meridianul ideal, deoarece traversează cele mai multe continente și împarte întregul uscat de pe glob în 2 părți egale.
- Ocupând Egiptul, englezii au măsurat Piramida lui Keops (evident, cu măsurile lor de lungime) și au obținut că o latură a bazei are 365 de coți și aproape un sfert, adică exact zilele dintr-un an. Cercetătorii geofizicieni au ajuns la concluzia că cotul utilizat de constructorii Marii Piramide de la Giza este unitatea de măsură ideală, deoarece este a zece-milioana parte din raza polară a Pământului (care are 6.356,7 km). Metrul – pe care îl folosim noi ca unitate de măsură – este dedus greșit, dintr-un grad oarecare al meridianului, într-o vreme când nu se știa că Pământul nu este un glob perfect. De aceea, metrul nu redă numeric proporțiile Universului, pe când sumarul de coți ai înălțimii Piramidei lui Keops exprimă milioanele de kilometri ai distanței dintre Pământ și Soare – distanță fără de care nu s-ar putea efectua celelalte măsurători cosmografice în ceea ce privește spațiul, timpul, materia, energia. Astfel, unitatea de măsură cosmografică este ascunsă în Marea Piramidă de la Giza, singura minune a lumii care nu necesită descrieri ale istoricilor din antichitate sau ale poeților. Este singura minune asupra căreia nu se fac speculații referitoare la formă, mărime și prezentare.
Marea Piramidă din Gizeh avea la început 146 m (azi 138 m) înălțime, latura de 227 m și cuprinde 2.521.000 m³ de piatră. Tradiția construirii de piramide ar fi început în Egiptul Antic ca o sofisticare a ideii de "mastaba" sau "platformă" ce acoperea mormântul regal. Mai târziu, au fost folosite mai multe "mastaba", fapt dovedit de primele piramide, cum este Piramida în trepte a Regelui Zoser (Djoser), construită de faimosul arhitect egiptean Imhotep.
De-a lungul istoriei, piramidele de la Gizeh au stimulat imaginația oamenilor, aceștia numindu-le "Grânarele lui Iosef" sau "Munții Faraonului". Când Napoleon a invadat Egiptul în 1798, mândria resimțită de el atunci a fost exprimată în faimosul citat: Soldats! Du haute de ces pyramides, 40 siècles nous contemplent (Soldați! Din vârful acestor piramide, 40 de secole ne privesc).
În ultimii ani, s-au mai descoperit încă trei sau patru camere în apropiere de camera funerară, într-una fiind corabia regală, iar celelalte fiind în curs de explorare. Aceste încăperi ar putea conține ultimele secrete ale Marii Piramide: tezaurul și mumia faraonului.
Azi, Marea Piramidă este inclusă, împreună cu celelalte piramide și cu Sfinxul, în zona turistică a Platoului Gizeh. Aici se află și muzeul ce găzduiește misterioasa Barcă Solară, descoperită abia în 1954, lângă partea de sud a piramidei. Această barcă se presupune că a purtat corpul lui Khufu în ultima sa călătorie, înainte de a fi înmormântat în piramidă. Se poate de asemenea să fi servit și ca mijloc de transport în viața de apoi, conform credințelor antice egiptene.
La început, Marea Piramidă era acoperită cu piatră șlefuită (o parte se mai vede în vârful piramidei lui Khefren). Unghiul sub care e construită este de 54 de grade și 54 de minute. Fiecare parte a ei este orientată precis către unul din punctele cardinale locale, adică nord, sud, est și vest. Perimetrul orizontal al fiecărei secțiuni în piramidă descrie un pătrat. Cea mai mare eroare între lungimile laterale este, uimitor, mai mică de 0,1%!
Fiecare bloc de piatră din cele 2 milioane cântărește mai mult de 2 tone. S-a estimat faptul că în cele trei piramide sunt suficiente blocuri de piatră pentru a construi un zid gros de 30 cm și înalt de 3 m care să înconjoare Franța. Suprafața ocupată de Marea Piramidă poate înghiți laolaltă Catedrala Sf. Petru din Roma, catedralele din Florența și Milano și Catedralele Westminster și Sf. Paul din Londra.
Pe fațeta din nord se află intrarea în piramidă. Coridoarele și galeriile duc fie spre camera mortuară a regelui, fie spre încăperi nedescoperite încă. Camera regelui se află în inima piramidei, putând fi accesată numai prin Marea Galerie și printr-un coridor ascendent. Sarcofagul regelui este făcut din granit roșu, ca și pereții interiori ai camerei. Cea mai impresionantă este piatra cu laturi foarte fin șlefuite de deasupra intrării, lungă de peste 3 m, înaltă de 2,4 m și groasă de 1,3 m. Toate pietrele din interior se potrivesc așa de bine, încât nu poți strecura nici o lamă de ras între ele. Sarcofagul este orientat conform punctelor cardinale și este cu numai 1 cm mai mic decât intrarea în cameră. Probabil a fost introdus în timpul construcției.
Au fost propuse noi teorii referitoare la originea și scopul piramidelor de la Giza: observații astronomice; locuri de venerare; structuri geometrice construite de o civilizație de mult dispărută. Au fost avansate chiar și teorii legate de extratereștri. Comunitatea științifică sprijină în continuare teoria că Marea Piramidă, ca și altele, mai mici din regiune, a fost construită de civilizația egipteană de pe malul vestic al Nilului, pentru a servi ca morminte regilor Khufu, Khefren și Menkaure, de unde puteau să-și înceapă călătoria mistică în viața de apoi.
După cum spuneam, Herodot afirmă că piramida a fost construită în 20 de ani, adică 7300 zile, (Khufu a domnit circa 23 ani). Prin urmare, toate cele 2.521.000 blocuri de piatră de peste 2 tone fiecare ar fi fost urcate pe piramidă în acest timp. Asta înseamnă că, dacă s-a lucrat tot anul în fiecare zi pe întreaga durată de 20 ani, atunci, în medie au fost adăugate 345,4 blocuri de piatră pe zi. Dacă s-a lucrat 8 ore pe zi, atunci s-au adăugat 43,2 blocuri de piatră pe oră, adică aproape 1 piatră de peste 2 tone pe minut. Dacă s-a lucrat 24 ore pe zi, ceea ce e mai puțin probabil, atunci s-au adăugat în medie 14,4 pietre pe oră. Pietrele însă au trebuit tăiate în forma pe care o au și aduse la fața locului, unele de la câteva sute de kilometri distanță. În încăperea regelui au fost folosite mai multe blocuri de piatră de până la 80 de tone fiecare și probabil nu a fost ușor pentru egipteni să le ridice până în inima piramidei, la 50 de metri de sol. Majoritatea pietrelor au însă în jur de 2.500 kilograme, așa că, dacă s-au înghesuit 20 de persoane în jurul pietrei, care are în medie 127cm x 127cm x 71cm și fiecare a ridicat 125 kilograme, atunci cele 20 persoane, cărând 125 kilograme fiecare au trebuit să urce treptele de 71 cm înălțime pentru a urca piatra pe piramidă, ceea ce este imposibil!
Toate aceste improbabilități i-au făcut pe unii cercetători să se aibă dubii serioase în ceea ce privește explicațiile oficiale ale ridicării piramidelor egiptene. Cum au reușit egiptenii să organizeze o forță de muncă atât de complexă și mișcarea fizică a blocurilor mari de piatră? Este încă un subiect supus dezbaterilor.
No comments:
Post a Comment