Chichen Itza - O incursiune in istoria Mayasa

Desi nu este USA, poate fi considerata inca "Aventura Americana", de data asta tot pe continent, dar in Mexic unde mi-am petrecut o parte din scurta vacanta. Voi incepe seria povestilor in ordine inversa, asadar e randul uneia din cele 7 noi minuni ale lumii, Piramida de la Chichen Itza.

Inca o zi in care trezitul de dimineata m-a facut sa cred ca nu ma aflu in concediu...trebuia sa prind feryboat-ul de la ora 7 spre Playa del Carmen. Ziua avea sa ma poarte in istoria Mexicului si mai ales in cea a peninsulei Yucatan. Dupa 30 de minute pe ocean cu soarele zambind de dupa insula Cozumel pe care o lasam in urma, am poposit in Playa del Carmen.

Microbuzul a ajuns si el cu vreo 30 de minute intarziere, totul se desfasoara oricum relaxat in Mexic, deci it doesn't matter amigo. Am achitat restul de banuti, si am ajuns la un total de 60 de dolari negociati la sange (sa nu uitati sa negociati totul in Mexic, puteti ajunge la jumate de pret) pentru Chichen Itza, Valladolid si innotat intr-o grota, plus pranz inclus si ghid in orasul Mayas. Eu zic ca s-a meritat din plin cheltuiala, dar cel mai bine sa exemplific si de ce. Dupa 3 ore si jumatate pe autostrazile mexicane si multe opriri asteptand clienti intarziati am tras pe dreapta in inima vechii asezari Maya. Aveam o oarecare stare de rau dupa ce microbuzul a intrat in parcarea mai multor hoteluri, un fel de labirint de sosele inguste cu multe curbe, care m-au facut sa ametesc. De ametit am ametit si de la opulenta acelor hoteluri, daca credeam ca Vista del Mar unde mi-am permis sa ma cazez in Cozumel, arata bine, acestea aratau ca in telenovelele sud Americane.

La Chichen Itza ne-a preluat Julian, ghidul nostru si am inceput aventura spre una din cele 7 minuni ale lumii moderne. Istoria spune ca populatia care a pus bazele orasului antic reprezinta un amestec dintre mayasi veniti din Guatemala si azteci care au migrat de pe coasta de vest a Mexicului si care reprezentau de fapt populatia indigena din Mexic. Aztecii veneau din munti, de aceea au si vulturul ca simbol (pasare care nu o intalnesti la ocean)...si cand zic au migrat ma refer ca au luat-o la pas sute de kilometrii, pentru  ca in acele vremuri de demult (cateva sute de ani inainte de Hristos) tinerii o data ce erau suficient de maturi primeau un sut in fund de la comunitatea unde se aflau si erau trimisi sa isi caute rostul in viata. Resurse putine, si prea multe guri de hranit. Astfel au ajuns aztecii la sute de kilometrii departare pentru a forma o uniune pasnica cu mayasii de pe coasta de est a Peninsulei Yucatan.

Piramida (Templul lui Kukulkan) ce se inalta semeata in centrul orasului antic ascunde inauntrul ei o piramida mai mica care a fost construita prima, ca o fundatie si pe care e bazata cea mare. In interior se afla sigilate de la constructie cele 2 statui/idoli reprezentand zeii celor 2 comunitati si alianta pasnica dintre ele. Statuia zeului Chac Mool si un tron in forma de Jaguar care il regasim si in exterior si unde erau efectuate sacrificiile pentru zeitati. Piramida mayasa este cu adevarat impresionanta, si reprezinta in fapt calendarul Mayas (la azteci acesta este reprezentat de un disc, deci sa nu va lasati pacaliti ca mine cand cumparati suveniruri). Fiecare din cele patru laturi are 91 de trepte si numarand platforma de sus ca un pas aditional, rezulta 365 de trepte, o treapta pentru fiecare zi din an. Dupa o scurta introducere in ceea ce va urma, incercand sa gasim un coltisor de umbra in spatiul mare si deschis, reprezentat de piata unde acum cateva sute de ani se adunau Mayasii pentru a asculta poruncile de la zeul lor am cotit la stanga...

Ghidul ne-a condus pasii spre arena lor sportiva, doar faceau si ei miscare ca sa se mentina in forma. Doua echipe, formate din 6 jucatori plus un capitan se infruntau pentru onoarea suprema. Pe cele 2 laturi ale arenei dreptunghiulare se afla 2 inele pazite de 2 serpi uriasi (zeul lor, Kukulkan). Acolo se urcau cei 2 capitani asteptand sa primeasca de jos o bila de 3 kg pentru care se luptau cele doua echipe in arena, jos. Lupta era brutala, jucatorii aveau voie sa se loveasca folosind orice parte a corpului mai putin pumnii, si doar un cot o data. Cand izbuteau sa arunce mingea in sus la unul din cei doi capitani, acesta avea sarcina sa o loveasca ca la baseball astfel incat bila sa treaca prin acel inel, fie cu o paleta atasata de mana sau cu o bata (nu se stie exact). Suna de domeniul fantastic sa arunci la o inaltime de 2 metrii o bila de 3kg si cineva sa o loveasca in asa fel incat sa treaca printr-un inel nu prea mare, mai ales ca Mayasii erau persoane mici de inaltime asa cum putem vedea si azi pe strazile din Cozumel sau Cancun. Ghidul zambeste, si ne spune...eu sunt o exceptie (e inalt cam cat mine, deci va dati seama ce scunzi sunt restul, e bine la negocieri...ca parca nu mai esti asa intimidat de ei).

Julian m-a asigurat ca intradevar asa decurgeau lucrurile in joc. Capitanul care izbutea primul minunea era victorios iar jocul lua sfarsit, similar cu regula golului de aur sau sudden death din fotbal spune ghidul. Rasplata pentru capitanul care a castigat nu era una placuta dupa cum v-ati dat seama din analogia facuta de ghid. Acesta era decapitat de catre capitanul advers...suna rau sa castigi si totusi sa pierzi in acelasi timp. Dar pentru ei reprezenta o mare onoare, avand credinta ca astfel au un loc asigurat in lumea de dincolo. Basorelufurile reprezinta aceste scene precum si 7 serpi iesind din capitanul ce si-a pierdut viata, ei reprezentand fertilitatea. Cifra 7 este prezenta peste tot in aceasta cultura, fiind considerata mistica. La fel ca in multe alte religii, completeaza Julian si spunand acestea a batut scurt si puternic din palme in arena si am putut auzi de exact 7 ori ecoul bataii, magie oare? Misticismul este inca prezent in Chichen Itza.

Parasim arena in al carei capat inca strajuiesc scaunele pe care luau loc arbitrii si ajungem la locul unde s-a presupus ca isi gaseau odihna capitanii care castigau. Acesta este in forma de T si este placat cu basolierefuri reprezentand cranii. Dar contrar asteptarilor inauntru nu s-a gasit nimic, deoarece dupa lupta capitanii erau incinerati iar cenusa lor imprastiata in acel loc. "Simtiti briza?" intreaba Julian. Intradevar in caldura sufocanta din spatiul ars de soare, se simtea o briza usoara. "Forma de T, nu este intamplatoare" completeaza el, si isi pune mainile astfel incat sa formeze un T. Briza s-a oprit, o mai simtiti? Intradevar, vantul nu mai batea, satisfacut Julian zambeste....e inca magie in vechiul oras Mayas. Gasesc un loc fara prea multa lume si incep sa fotografiez piramida din mai multe unghiuri, dar ghidul ma cheama, vrea sa ne arate ceva. Bate din palme si dinspre piramida se aude un ecou ciudat. Isi schimba bataia ritmic si putem deslusi in ecou numele zeului sarpe. Datorita acusticii, atunci cand marele preot lua cuvantul dinauntrul piramidei marea masa nu stia daca le vorbeste zeul sau un simplu om.

Preotii erau cei care stiau sa scrie si aveau cunostinte mai vaste. Tineau masele in umbra, ignoranti, pentru a-i putea controla si manipula mai usor, ne explica ghidul in spaniola si apoi trece pe engleza pentru mine, colegul lituanian si un australian plecat cu rucsacul in spate prin mexic. Imi dau seama ca inteleg ce zice Julian in spaniola, vorbeste rar si foloseste mult limbajul corpului. Preotii si seful cel mare proveneau toti din aceeasi familie, si erau mereu paziti de garzi de corp, nimeni nu se putea apropria de ei. Ne mutam dincolo de zidurile ce imprejmuiesc piramida si trecem repede printr-un sir de negustori care incercau sa iti vanda tot ce se poate. Tot ce iti ofera ei poti scoate la jumate de pret imi spune ghidul zambind, si sa fi sigur ca e madeira (lemn), completeaza el grabind pasul, suntem deja in intarziere. Ne oprim in fata observatorului astronomic, punctul final al expeditiei prin istoria Mayasa. Toata populatia de rand avea dreptul sa patrunda in observator dar puteau privi cerul instelat doar la orizont prin geamuri taiate de un X care impartea astfel in zone acea parte a boltei celeste delimitata de fereastra. Cine indraznea sa priveasca in sus se alegea cu ochii scosi drept pedeapsa, nu e ok sa te uiti spre zei.

Si totusi preotul putea face acest lucru, stiti cum...ne intreaba Julian afisand un zambet siret. Nici chiar marele preot nu scapa sa fie privit deoarece zeul suprem vede tot, si nu isi putea muta privirea in sus. Dupa un timp vazandu-ne nedumeriti, vine si explicatia. Marele preot urca un nivel mai sus, unde se afla singur cu un bazin cu apa limpede, asa putea privi cerul oglindit in apa fara a ridica privirea si astfel isi pastra lumina ochilor. Mayasii faceau si sacrificii umane, dar asta nu a fost dintotdeauna. Se pare ca Aztecii sunt cei care au adus partea sangeroasa in ritualuri. Cei sacrificati erau drogati pentru a nu simti nimic, si inima le era scoasa din corp in timp ce inca batea, si consumata de marele Preot. Trupurile erau apoi aruncate intr-o fantana, si una din teoriile conform careia orasul a fost abandonat este legata de acest lucru. Se pare ca fantanile subterane erau toate legate intre ele, si astfel apa s-a contaminat la un moment dat, izbucnind o epidemie. Mayasii au facut si mai multe sacrificii sperand sa induplece zeii, dar asta a dus doar la inrautatirea situatiei in mod evident. Decizia finala a fost sa abandoneze orasul si sa plece in cautarea altui camin mai primitor.

Si turul nostru avea sa ia sfarsit si avem o ora in care putem face poze si ne putem plimba in voie. Julian, cand au disparut Mayasii il intreb eu? Toti se opresc iar el ma priveste lung pe sub ochelarii fumurii. Vezi fetita care se plimba si vinde bratari, zice el aratand spre piramida. Ea este mayasa, negustorii ambulanti sunt mayasi, eu si copiii mei suntem mayasi, subliniaza el mandru. Completeaza apoi razand, desi eu sunt cam inalt pentru un mayas. Mayasii nu au disparut, se afla in continuare printre noi, tinem traditiile si vorbim limba. Nu o invatam la scoala ci o transmitem din generatie in generatie, pe chipul lui se vede mandria. Cei din grup pleaca sa faca poze, eu il rog pe julio sa facem o poza. Ma intreaba de unde sunt, si zic repede si tare romania! Zambeste si imi spune ca nu a apucat sa mearga in europa sau sa calatoreasca pentru ca s-a casatorit de tanar, se simte un oftat in vocea lui... Dar acum copiii au crescut, si mi-am facut multe cunostinte din toata lumea...spune el intuind ca va incepe sa calatoreaca. I transmit ca e binevenit in tara mea, la care el adauga razand, fetei mele i place mult Inna si stiu si de Nadia Comaneci.

Facem poza, dau sa-i strang mana si el bate pumnul cu mine. This is the mexican bro salute, spune el, adaugand un enjoy your stay in Mexico. Calatoria a continuat cu o ora de inot intr-o grota deschisa si o vizita scurta in valldolid. Fiecare asezare mayasa e diferita atat in regulile din comunitate cat si prin constructii. Mi-a fost recomandat sa vizitez Coba sau Tulum care se afla in apropiere, dar chichen itza ramane singura restaurata in proportie de 70% cu materialele originale.

Ziua s-a incheiat pe feryboat privind apusul de-a lungul peninsulei yucatan, in timp ce ma indreptam spre Cozumel.

Se va sfarsi lumea la Chichen Itza in Decembrie 2012 conform calendarului Mayas? Ramane de vazut...pana atunci eu imi continui aventurile pe continentul American.