Ads 468x60px

marți, 25 septembrie 2012

Secretul lui Stradivarius


Care este secretul pentru sunetul incomparabil al celui mai vestit instrument cu coarde din istorie, vioara Stradivarius? Iată întrebarea cu care pleacă la drum articolul de faţă, pentru a analiza în final dacă sunetul unui Stradivarius chiar este pe măsura reputaţiei sale.

Ea mi-a pus vioara în braţe, chiar dacă eu încercam să-mi ţin mâinile sus ca să mă feresc de ea. „Nu” am spus, ”Nu ţine chestia aia aproape de mine. O să o sparg.” Dar violonista era insistentă şi nu îmi rămânea decât să o prind sau să o las să cadă. Am ţinut-o şi a fost prima vioară pe care am atins-o, fiind uimit de greutatea mică şi de rigiditatea încordată. Acele straturi subţiri de lemn, atât de inteligent curbate, împreunate şi lipite împreună, formau o cutie care părea incredibil de fragilă, de parcă aş fi putut-o strivi cu cu cea mai mică strângere a mâinii. Dar nu aş fi putut; instrumentul era o dovadă vie a mecanicii tensiometrice, marea ei putere provenind din curbele-i puternic tensionate contra forţei de compresiune exercitată de coardele puternic întinse. O bătălie perpetuă în fizică, cu ambele tabere încleştate în relaxare.



Cel mai bine îmi amintesc cum priveam gaura în formă de F şi citeam semnătura originală, scrisă elegant în cerneală chiar de mâna lutierului pe interiorul plăcii posterioare, o vedere care este încrustată în mintea mea la fel de memorabil precum instrumentul însuşi: Stradivari.

Antonio Stradivari a fost un lutier – făuritor de instrumente cu coarde – italian care a trăit între 1644 şi 1737. El este considerat cel mai mare creator de viori dintre toţi, instrumentele sale fiind catalogate drept cele mai bune din lume. El a creat, de asemenea, şi violoncele, câteva viole şi foarte puţine chitare, harpe şi mandoline. Instrumentele care au supravieţuit au primit toate nume şi sunt în general mânuite de muzicieni proeminenţi, precum violonistul Itzhak Perlman şi violoncelistul Yo Yo Ma. Sunt norocoşi deoarece posedă aceste instrumente. Strads, cum sunt în mod obişnuit denumite, pot costa milioane de dolari, iar cele mai multe sunt deţinute de fundaţii sau patroni bogaţi. Cea pe care am întinat-o cu atingerea era folosită de o violonistă din Orchestra Simfonică Pacific şi era închiriată de la un patron. Undeva puţin peste 1000 de Strads au fost fabricate şi aproximativ 650 mai supravieţuiesc, dintre care circa 500 sunt viori. Aşa numită „Epocă de Aur” a lutierului, când a construit cele mai bune instrumente ale sale, este considerată a fi între anii 1700 şi 1720.

http://www.scientia.ro/homo-humanus/75-granitele-gandirii/3803-secretele-viorilor-stradivarius.html

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu