Cei cinci copii români care au sfidat fizica

Cum poate o structură de 15 grame să susţină 150 de kilograme?

Cinci elevi de clasa a IX-a din Bucureşti au realizat ceea ce la prima vedere pare imposibil - o structură din lemn, de numai 15 grame, care susţine o greutate de 150 de kilograme. Puştii de la Colegiul "Mihai Viteazul" au uimit astfel o lume întreagă la concursul internaţional "Odyssey of the mind", desfăşurat în acest an în Rusia, la Sankt Petersburg.

Trebuie să faci o construcţie din lemn. Un anumit lemn, de balsa, care are calităţile lui. E rezistent şi flexibil. Dar construcţia trebuie să aibă 21 de centimetri înălţime, iar stinghiile care compun acest mic ansamblu să fie, atenţie, de numai trei milimetri grosime. Şi încă ceva la fel de important - întreaga structură va avea exact 15 grame. Bun, dar asta nu e nimic. Să vedeţi de acum încolo. Acest firav corp va trebui să fie mult mai rezistent decât pare, adică să susţină, pentru cel puţin trei secunde, o greutate cât mai mare posibil. 

Ei bine, am întâlnit cinci elevi de clasa a IX-a, din Bucureşti, de la Colegiul Naţional "Mihai Viteazul", care au făcut această structură din lemn capabilă să suţină - cât credeţi? - nici mai mult nici mai puţin decât 150 de kilograme! Cu acest proiect au câştigat locul al doilea la un concurs internaţional dedicat inteligenţei şi imaginaţiei elevilor şi studenţilor. Pe primul loc a fost o echipă din SUA. Concurenţii americani au reuşit să aşeze pe acelaşi gen de structură din lemn o greutate de 250 de kilograme.

Concurs cu teme dintre cele mai neaşteptate

Am mers, până să înceapă vacanţa, la Colegiul "Mihai Viteazul", să-i cunosc pe cei cinci elevi care au fost în acest an la concursul "Odyssey of the mind", organizat în Rusia, la Sankt Petersburg. Genul acesta de concurs este organizat peste tot în lume încă din 1993 şi a fost inventat, dacă se poate spune aşa, de un profesor american, Samuel Mickelson. Americanul şi-a spus aşa - trebuie să facem un concurs pentru toţi elevii şi studenţii din lume, să le testăm atât inteligenţa şi imaginaţia, cât şi cunoştinţele acumulate în anii de şcoală. Dar să-i cunoaştem pe cei cinci concurenţi români - Tudor Vasilica, Ştefan Copeţchi, Eduard Ciucu, Răzvan Dobre şi Andrei Iosif. 

Au avut şi un antrenor, pe Andrei Ţuţueanu. Aşa e regulamentul, ca echipa, formată din cinci sau şapte oameni, să aibă şi un antrenor. Andrei e student la Politehnică, dar cu ceva ani în urmă a fost şi el la acest concurs. "Au fost, în alte ediţii, teme dintre cele mai neaşteptate. De data asta, ca antrenor, i-am făcut pe componenţii echipei să lucreze împreună, să-şi asculte unul altuia opiniile", îşi explică Andrei rolul important în cadrul echipei. Apropo de alte teme, tehnice sau artistice, din alţi ani - să construieşti un vehicul care să funcţioneze pe baza unor surse de energie neconvenţionale, să rescrii în totalitate un roman clasic, să regizezi şi să joci într-o piesă de teatru care să exemplifice calităţile sau defectele umane.

Un "fulg" rezistent ca oţelul

Organizaţia internaţională care poartă chiar titulatura concursului - "Odyssey of the mind" - propune în fiecare an câte cinci teme pentru echipele, din diverse ţări, înscrise în competiţie. Unele teme trebuie făcute acasă şi te duci cu ele rezolvate la concurs. Alte teme însă sunt susţinute de fiecare echipă chiar la concursul propriu-zis, sub presiunea timpului. De pildă, în acest an cei cinci concurenţi români au avut şi o temă de rezolvat în cel mai scurt timp - au primit carioci, hârtie, creioane şi cinci minute de gândire pentru macheta unei statui. 

Apoi încă cinci minute în care să deseneze şi tot în intervalul acela de timp să şi explice juriului ceea ce au obţinut pe hârtie. Dar a fost şi tema pentru acasă, a construcţiei din lemn care să susţină o greutate cât mai mare. Concursul din acest an s-a desfăşurat în aprilie. Românii au primit tema pentru acasă în octombrie 2011. Până în luna februarie 2012 au avut timp de gândire, de proiectare. Au căutat mai întâi lemnul de balsa, un lemn din Africa, ştiu elevii, dar care se vinde şi în România, la magazine specializate pentru materialele de construcţii. Au găsit lemnul sub forma unor plăci. E clar, placa trebuia tăiată, să fie obţinute şipcile. Nu ţi se spunea în tema concursului cum să fie construţia, sub ce formă, ci doar să aibă 21 de centimetri înălţime, iar stinghiile de trei milimetri grosime. Românii s-au apucat de treabă. 

Au ales să facă un ansamblu sub forma corpului unei macarale. Patru stinghii principale, lungi, încheiate la cele două capete cu alte patru beţişoare. Construcţia a fost întărită, pe cele patru laturi, cu stinghii puse în diagonală. Trebuia mare atenţie şi la lipici - să nu pui mult, pentru că atârnă la greutate. Să nu uităm - 15 grame întreaga construcţie. Nimic în plus! Românii au încercat de cinci ori să facă un corp de acest fel. Aşezau greutăţi pe el şi se sfărâma. Abia cea de-a şasea încercare a fost cu noroc. Sunt condus acum spre subsolul Colegiului "Mihai Viteazul", într-un atelier. Mi se arată o platfomă specială unde au fost încercate aceste construcţii din lemn. "Macaraua" din şipci, aproape ca un fulg, când o ţii numai cu un deget, este aşezată acum sub platformă. Şi pe acest postament elevii încep să aşeze greutăţi. Firavul corp rezistă fără să dea nicio clipă senzaţia că ar putea să cedeze.

RomaniaLibera